De multă vreme psihologii afirmă răspicat că implicarea tatălui în creșterea copiilor este esențială. Dovezile științifice care s-au adunat de-a lungul timpului sugerează că tații implicați, și mai ales cei disponibili emoțional față de copiii lor, au o contribuție unică la starea de bine a copiilor.
Tații își pot influența copiii în moduri în care mamele nu pot, în special când vine vorba de relațiile cu colegii sau prietenii, dar și de performanțele școlare. De exemplu, băieții cu tați absenți întâmpină dificultăți în a găsi un echilibru între asertivitatea masculină și reținerea lăuntrică. Prin urmare, este mai greu pentru ei să învețe la ce se referă autocontrolul și amânarea gratificării – abilități ce devin tot mai importante, pe măsură ce băieții cresc și caută să obțină prietenia altora, succesul academic și împlinirea profesională.
Prezența benefică a tatălui reprezintă un factor semnificativ și în realizările personale cu care se mândresc fetele. Fetele ale căror tați sunt prezenți și implicați, sunt mai puțin expuse riscului de promiscuitate sexuală de la vârste tinere și au mai multe șanse de a construi relații sănătoase cu bărbații, atunci când ajung la vârste adulte.
De-a lungul timpului rolul tatălui în familie a evoluat. În vremurile de demult, un tată își ghida copilul arătându-i cum să fie războinic sau vânător. Peste secole, rolul său s-a schimbat, el trebuind să procure bani pentru familie. Așadar prin muncă multă și sacrificiu de sine, el a adus acasă bani, pentru a asigura cele trebuincioase celorlalți membri ai familiei. A plătit facturile, cumpărăturile, taxele la școală. Azi suntem martori la felul cum se schimbă din nou rolul tatălui, fiindcă tații sunt chemați să își apere altfel vlăstarele – de data asta de niște forțe distructive precum bandele de răufăcători, abuzul de droguri, promiscuitatea sexuală.
Dar adevăratul scut al copiilor împotriva dificultăților vieții poate fi, de fapt, legătura emoțională care unește părintele de copil, relația solidă construită în timp, zi de zi.
Tații au posibilitatea să facă zilnic alegeri conștiente, care să influențeze calitatea și cantitatea de timp și atenție pe care le-o acordă copiilor. În următoarele rânduri voi prezenta câteva idei menite să ajute tații să consolideze această legătură:
- Rămâi receptiv la nevoile cotidiene ale copilului tău, pe măsură ce crește.
Ideal ar fi ca tații să aibă bunele obiceiuri de a avea grijă zilnic de copiii lor. Este o provocare să îți menții angajamentul odată cu trecerea timpului, pe măsură ce programul de muncă și prioritățile se schimbă, la serviciu și acasă. Fără un efort conștient de a rămâne parte din viața cotidiană a copiilor, mulți dintre ei se vor trezi alunecând în derivă și pierzând detaliile care altădată constituiau puncte comune de interes.
Pentru mulți bărbați, să fie prezenți și accesibili în universul copiilor impune o schimbare de percepții, referitor la durata și sensul anumitor sarcini care trebuie îndeplinite. Mulți bărbați au trăit toată viața cu ideea, și societatea a întărit această credință, că rostul lor pe pământ este să muncească eficient de dimineața până seara, să atingă scop după scop, fără să taie frunză la câini, fără să renunțe și să lase treaba neterminată. Nu este de mirare că sunt prea puțini interesați de cum se simt cei din jur și că îi preocupă mai mult cum să rezolve problemele și să ducă lucrurile la bun sfârșit. Așadar, bărbații care au grijă de un preșcolar s-ar putea să aibă alte așteptări sau să creadă că trebuie să facă alte treburi, de exemplu să plătească facturile, să tundă peluza, să urmărească un meci. Iar când toate treburile care li se par normale rămân nefăcute, fiindcă un copil mic îți consumă mai mult timp decât ai crede, bărbații se umplu de frustrări. Și e posibil să descopere că nu au atâta răbdare și nu sunt chiar așa de empatici cum și-ar dori.
Să fii un tată bun nu înseamnă să îți termini toate treburile, dacă asta înseamnă să îți ignori copiii. Înseamnă să îți accepți rolul, în acest efort continuu, cu durata de cel puțin două decenii, pe care îl numim „creșterea unei ființe umane”. Înseamnă să o iei mai încet, să îți dai timp ca să stai cu copilul tău între patru ochi și să te raportezi la el așa cum cere vârsta lui, nu a ta. Prin urmare lasă-te purtat prin lumea lor de copii sau adolescenți, colorează cu ei, joacă-te cu ei sau află amănunte despre gașca lui de prieteni.
- Rămâi în viața copilului tău, indiferent de starea ta civilă
Indiferent că părinții sunt sau nu împreună, unui copil îi este întotdeauna mai bine când îi are alături pe amândoi. Despărțirea sau divorțul părinților îi rănesc pe copii. Dar unele probleme pot fi evitate dacă părinții sunt capabili să mențină amândoi contactul regulat cu ei. Aceștia se descurcă mai bine dacă părinții rămân cu inima și mintea alături de ei.
Taților divorțați le vine greu să mai afle ce se întâmplă cu viața copiilor, dintr-o varietate de motive, printre care distanța geografică, noua căsătorie a unuia dintre părinți, neînțelegeri privind cheltuielile cu copiii, conflictul continuu cu mama copilului. Când tații petrec suficient timp cu copiii, fie că au custodie comună sau zile de vizită, ar trebui să transforme acele ore în momente cât mai firești. Copiii se adaptează mai ușor la divorțul părinților dacă timpul petrecut cu părintele cu care nu locuiește în mod frecvent este consumat făcând activități cotidiene precum teme de școală, treburi gospodărești. Altfel spus, tații ar trebui să evite sindromul „tătic Disneyland”, să nu să se mai străduiască să facă din fiecare întâlnire o continuă petrecere.
Dar, poate, ce este cel mai important în această situație este să fiți răbdători cu copiii, să dați timpul necesar copiilor să se adapteze la schimbare. Pe lângă durerea și supărarea pe care tații, foarte probabil, o resimt față de fosta soție, și copiii se vor lupta cu o mare cantitate de sentimente negative, pe care le vor exprima mai mult sau mai puțin fățiș. În funcție de vârsta la care se produce separarea părinților, copiii s-ar putea opune atunci când vine tata să îi ia sau ar fi putea fi malițioși, manifestându-și furia la adresa taților, care nu au reușit să își rezolve problemele pentru ca familia să rămână unită.
Pentru că bărbații se închid în sinea lor când atmosfera se încinge, mulți dintre ei se pot simți tentați să renunțe pur și simplu, la a-și mai vedea copiii vreodată. Pentru binele copiilor pe termen lung este important ca tații să nu cedeze tentației, să își stăpânească stările de spirit negative. Să se axeze pe a asculta copiii cu empatie,să îi ajute să își identifice emoțiile, să îi ghideze spre gestionarea furiei și a tristeții, apropiindu-se astfel de aceștia chiar și în momentele de criză emoțională.
- Echilibrează-ți viața profesională cu cea de familie
Pentru mulți bărbați, să își facă timp și să își adune energia pentru copii înseamnă să o lase mai moale cu serviciul. Asta, pentru că este dificil, dacă nu imposibil, să fii prezent pentru copilul tău fizic și emoțional, atâta vreme cât lucrezi 60 de ore pe săptămână sau dacă ești atât de distrat din cauza oboselii și a grijilor încât nu te mai poți concentra să auzi ce îți povestește copilul. Să își facă timp pentru copii poate fi nespus de greu pentru tații care s-au dedicat profesiei. Și totuși, dacă nu vor face aceasta, tații vor pierde treptat contactul cu copiii lor, pe măsură ce micuții cresc și evoluează. Într-un final, s-ar putea ca tații să constate că relația cu proprii copii devine tot mai goală de sens.
Soluția acestui conflict nu este facilă pentru un bărbat a cărui identitate primordială este cea de furnizor al veniturilor familiei. A fost obișnuit să creadă că munca nesfârșită, lungile ore alocate serviciului și sacrificiul de sine îi demonstrează devotamentul față de familie. Însă astăzi, mulți bărbați se tem că, dacă nu se schimbă, riscă să piardă legătura cu soția și copiii, singurii oameni care au dat un sens eforturilor sale, încă de la bun început. Ar fi un bun moment de sondare a unor căi, a unor modalități de a împărți timpul alocat vieții profesionale și cel pe care îl petreci cu familia, pentru că, nu-i așa? lecțiile învățate de la proprii tați nu mai au aplicare astăzi.
Aveți de ales: fie vă conectați cu copiii, fie le întoarceți spatele. În fiecare moment vi se oferă posibilitatea de a vă apropia de copil sau de a vă îndepărta, după cum doriți. Să spunem de exemplu, că încercați să citiți ceva, însă vă deranjează muzica ce se aude prin pereți, tocmai din camera adolescentului vostru. În vreme ce îl rugați să reducă sonorul, aveți șansa de a începe o conversație după cum urmează: „Nu pot să cred că tu numești muzică zgomotul asta”… Sau ați putea spune: „Nu am auzit niciodată de formația asta. Ce știi despre ei?”. Evident că prima variantă sună ca un afront, însă a doua este o invitație la dialog, o punte peste care să vă negociați diferențele și să rămâneți aproape de copil. Calea spre un părinte de succes nu se găsește în teorii complexe, în elaborarea de reguli rigide sau maniere întortocheate. Ci se bazează pe cele mai profunde sentimente de iubire și afecțiune pentru copilul tău. Să știe că îl iubești, că îl apreciezi,că ești alături de el, că ai toată încrederea că va crește frumos.