Cei mai mulți dintre noi nu știm sau ignorăm faptul că există multe părți diferite, cu roluri diferite, în creierul nostru. De exemplu, partea stângă a creierului ne ajută să gândim logic și să construim propoziții, iar partea dreaptă ne ajută să avem emoții. De asemenea, avem un „creier reptilian” care ne permite să acționăm instinctiv și să luăm decizii de supraviețuire într-o fracțiune de secundă și un „creier de mamifer” care ne conduce spre legături și relații.
Cheia dezvoltării armonioase este de a ajuta aceste părți să lucreze împreună ca o echipă – să le integrăm. Integrarea ia părți diferite din creier și le ajută să lucreze împreună, ca un întreg;coordonează și echilibrează zonele separate ale creierului, pe care le conectează.
Este ușor de observat când copiii noștri nu sunt integrați: devin copleșiți de emoțiile lor, confuzi și haotici. Ei nu pot să reacționeze cu calm și eficient la situația cu care se confruntă. Accesele de furie, agresivitate, izbucnirile în plâns și alte exemple dificile pentru părinți sunt rezultatul unei lipse de integrare.
Ca părinți încercăm să salvăm copiii noștri de rău și răni, dar de cele mai multe ori nu reușim. Ei vor cădea, sentimentele lor vor fi rănite și se vor speria, întrista, supăra. De fapt, de multe ori aceste experiențe dificile le permit să crească și să învețe despre lume. În loc să încercăm să îi protejăm pe copiii noștri de dificultățile inevitabile ale vieții, îi putem ajuta să integreze aceste experiențe în perspectiva lor despre lume și să învețe despre ele. Modul în care copiii își înțeleg viața nu ține doar de ceea ce li se întâmplă, ci și de modul în care reacționează părinții, profesorii și celelalte persoane care îi îngrijesc.
Una din cele mai importante abilități pe care le-o putem transmite copiilor noștri este aceea de a lua decizii bune în situații de mare emoție. Am vrea ca ei să facă o pauză înainte de a acționa, să ia în considerare consecințele, să se gândească la sentimentele altora, să facă judecăți etice și morale. Uneori ei manifestă genul acesta de comportament de care suntem mândri. Alteori, nu.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează creierul copilului vostru, specialiștii vă propun să vă imaginați creierul acestuia ca o casă cu parter și cu un etaj.
Parterul include trunchiul cerebral și zona limbică, ce se află în partea inferioară a creierului, din partea de sus a gâtului până la baza nasului. Aceste părți ale creierului sunt responsabile de funcțiile organice de bază, cum ar fi clipitul și respirația, de stările de alertă sau apatie, de emoțiile puternice, cum ar fi frica sau furia precum și cele care țin de reacția „luptă, fugi sau îngheață”.
Ori de câte ori acționezi instinctiv, creierul de la parter își face treaba. Furia, frica și alte emoții puternice și instincte izvorăsc din creierul de la parter. Pentru că, după cum bine știm, parterul unei case satisface nevoile de bază ale unei familii. Aici vei găsi o bucătărie, o sufragerie, o baie, un hol. Necesitățile de bază sunt în grija creierului inferior.
Creierul superior este diferit. Este partea exterioară a creierului care ne permite să mediem procese mai complexe, cum ar fi percepția, planificarea și atenția. Aici se desfășoară procese mentale mai complicate cum ar fi vorbirea, gândirea,memoria, imaginația și planificarea. În timp ce creierul inferior este mai primitiv, creierul superior este extrem de sofisticat, controlând partea cea mai importantă din gândirea de ordin superior și din gândirea analitică. Ți l-ai putea imagina ca un birou sau o bibliotecă luminată cu nenumărate rafturi cu cărți, cu ferestre largi și luminoase, care îti permit să vezi lucrurile mai clar.
Pentru că este sofisticat și complex, creierul de la etaj este responsabil pentru producerea multora dintre caracteristicile pe care sperăm să le vedem la copiii noștri:
- Capacitatea de a lua decizii și de a planifica corect
- Capacitatea de a controla emoțiile și corpul
- Înțelegerea de sine
- Empatia
- Moralitatea
Atunci când creierul de la etaj funcționează bine, copilul poate să își controleze emoțiile, să ia în considerare consecințele, să se gândească înainte de a acționa și să ia în calcul modul în care se simt ceilalți – lucruri care îl vor ajuta să prospere în diferite domenii ale vieții lui și, în același timp, vor ajuta familia să supraviețuiască dificultăților de zi cu zi.
După cum ne așteptăm, creierul unui copil, și nu numai, funcționează cel mai bine atunci când partea inferioară, parterul, și partea superioară, etajul, sunt integrate.
Prin urmare scopul nostru, al părinților, este de a construi o scară ce conectează parterul cu etajul creierului copilului, astfel încât cele două să poată comunica, să poată lucra ca o echipă. Atunci când există o scară funcțională etajul poate să monitorizeze acțiunile de la parter și să ajute la calmarea reacțiilor, impulsurilor și emoțiilor puternice, care vin de acolo. De asemenea, nu ne dorim ca deciziile importante de la etaj să fie luate fără aportul emoțiilor și instinctelor noastre. Și astfel, pe scara construită între nivele circulă în permanență mesaje care mențin integrarea acestora, lucrul în echipă.
Când vorbim de integrarea celor două nivele ale casei trebuie să avem așteptări realiste. Dacă creierul inferior este bine dezvoltat chiar de la naștere, creierul superior este pe deplin matur în jurul vârstei de douăzeci de ani.
Creierul superior al copilului este un proiect în curs de desfășurare. Imaginează-ți o casă al cărui parter este complet mobilat și utilat și un etaj neterminat, plin de materiale de construcții. Aici părinții trebuie să dea dovadă de răbdare și înțelegere, deoarece toate acele abilități și competențe pe care le doresc de la copii lor, cum ar fi capacitatea de a lua decizii și de a planifica corect, de a controla emoțiile și corpul, empatia, depind de dezvoltarea creierului superior.
Dar creierul superior nu funcționează pe deplin, tot timpul, la capacitate deplină. Prin urmare copiii pot să fie blocați la parter uneori, ceea ce îi face să ia decizii pripite, să fie lipsiți de empatie și înțelegere. De fapt și noi adulții putem rămâne blocați la parter, dar copiilor li se întâmplă mai des acest lucru pentru că etajul creierului lor este încă în construcție.
Un creier superior puternic echilibrează creierul inferior și este esențial pentru inteligența emoțională și socială. Este temelia solidă a sănătății mentale. Sarcina noastră este să le oferim copiilor noștri multiple ocazii pentru a-și exersa creierul superior, astfel încât acesta să se dezvolte cât mai mult. Pentru că creierul superior este ca un mușchi. Atunci când este folosit se dezvoltă, devine mai puternic, și se comportă mai bine. Atunci când este ignorat, acesta nu se dezvoltă optim și pierde o parte din puterea și capacitatea de a funcționa.
A ști despre casa creierului îi poate ajuta pe părinți să se gândească la noi metode de a răspunde copilului când acesta este copleșit de furie, tristețe sau frică.
Pentru a veni în sprijinul copiilor, să îi faceți să înțeleagă importanța integrării, îi puteți întreba:„ Ai văzut-o pe mama în magazin întinsă pe jos și țipând că vrea acum pantofii aceia de prințesă?” De obicei, copiii se amuză copios, mai apoi înțeleg că este nevoie de exersare și învățare din experiențe. Le putem spune că și mamelor le plac la fel de mult acei pantofi, doar că au învățat în timp să fie calme, să aștepte.
Nu trebuie să devii un superpărinte perfect sau să urmezi un fel de ordine prestabilită zi de zi care programează copiii să devină roboței ideali. Vei face în continuare o mulțime de greșeli, la fel și copiii tăi. Dar frumusețea perspectivei unui copil echilibrat este că te face să înțelegi că și greșelile sunt ocazii favorabile pentru creștere și învățătură.